I dunno...

Nu sunt foarte inspirată când vine vorba de titluri (de aici şi titlul postării) aşa că poezia asta n-are.

Ultimele lumini apun printre frunziş.
Căldura s-a dus, urmează frigul.
Nici un animal nu mai e in luminiş,
toate-au plecat, dar vor veni cu timpul.

Frunzele fac un dans până la pământ,
iar copacii rămân goi şi veştejiţi.
In minte au un singur gând.
Că vor inflori, deşi acum sunt ofiliţi

Soarele râde ultima oară,
imprăştind a sa căldură.
Să sperăm că n-o să moară
in această iarnă dură.

Norii obosiţi se-adună,
cenuşii şi plini de gheaţă,
parcă toţi vor să ne spună
că natura s-a acoperit de ceaţă

Stagnare

Deci, una bucată poezie. Titlul nu prea are legătură cu poezia, dar ce mai contează? Mi-e lene să mă gândesc la altul + imi place cum sună.

Eu stau.

Tu scrii.

Îţi inşiri gândurile

pe ritmul unei melodii

şi umpli rândurile.

Făcând din foaie un portal,

din stilou un ac mortal,

cosând cu fir de argint

imagini, poveşti amintind.

Omorând crud, barbar

o minte cu hotar,

arătându-i c-a greşit

ignorând frumuseţea iubirii,

nebând sucul fericirii.

Eu stau, nu fac nimic.

Stiloul meu e mult prea mic.

In zadar incerc şi-ncerc,

cu el nicicând n-am să te intrec.

Hey there!

Am observat că foarte multă lume are cel puţin un blog. Aşa că m-am gândit să-mi fac şi eu unul. 

Ce o să scriu aici? Nu ştiu. In principiu, compuneri, poezii făcute de mine. Sper să mă ţin de el şi să mă viziteze inspiraţia cel puţin o dată pe săptămână... ca să am ce posta. :))